Despre valorificarea patrimoniului cultural-istoric

193

Valorificare, valorificare … însӑ cum?

Această întrebare ni s-a conturat foarte des in minte cel puţin din momentul în care problema patrimoniului cultural-istoric din România a devenit una de actualitate şi a început sӑ fie un subiect din ce în ce mai des întâlnit în mass-media.

În comparaţie cu alte state europene, România, din punctul de vedere al valorificӑrii monumentelor istorice este într-adevăr foarte în urmӑ dar, eforturile depuse de cӑtre mai multe fundaţii nu ne poate lӑsa indiferenţi.

Transylvania Trust a adoptat o modalitate foarte profesionistӑ de a pune în valoare moştenirea istoricӑ de la Bonţida iar prin cursurile pe care le organizeazӑ încă din 1998  “îngroașă” rândurile cunoscӑtorilor într-ale reabilitarii unui patrimoniu construit.

Cu toţii conştientizӑm faptul cӑ o parte importantă a punerii în valoare a unui patrimoniu cultural-istoric este cea care face referire la conştientizarea comunităţii locale asupra posibilităţii de a avea un loc de muncă, asupra dezvoltӑrii turismului şi a creşterii cererii pentru servicii conexe care au ca efect creşterea competivitaţii economie, dezvoltarea sistemului educaţional şi dezvoltarea enpowermentului comunităţii prin incurajarea participarii la sistemul decizional.

După părerea mea cea mai buna modalitate de valorificarea şi folosire pentru comunitate a patrimoniului istoric este cea care include membrii comunităţii în restaurarea, reabilitarea şi dezvoltarea moştenirii istorice din imediata lor apropiere.

În urmă cu doi ani am avut plăcerea de a participa la o excursie de studii care-şi propunea vizitarea unor monumente istorice aparţinătoare patrimoniului cultural-istoric al saşilor transilvăneni. Locaţia principală a excursiei a fost satul Viscri din judeţul Braşov. N-am sӑ intru foarte mult in detalii doarece localitatea a fost prezentatӑ de mai multe ori in presӑ, atât datoritӑ vizitelor Prinţului Charles cât şi datoritӑ faimoşilor ciorapi de lânӑ tricotaţi de cӑtre localnicele doritoare de a-şi rotunji veniturile şi vânduţi apoi în Germania. Am sӑ vӑ spun doar ca micuţa aşezare dintre Braşov şi Sighişoara adăposteşte una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate săseşti, înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO.

Aceasta aşezare a devenit un exemplu foarte bun pentru ceea ce înseamnă valorificarea și folosirea pentru comunitate a unui patrimoniu cultural-istoric din momentul în care Fundația Mihai Eminescu a început sa restaureze casele din sat şi mai mult decât atât, să implice întreaga comunitate in aceasta activitate de salvare a patrimoniului construit de la Viscri.

La Viscri casele sunt recondiţionate folosindu-se materiale compatibile cu cele originale şi chiar produse de cӑtre membrii comunitӑţii. Exemplul cel mai concludent este cel al ţiglei şi al cӑrӑmizii realizate manual si arse chiar in curtea unui localnic.

Acest întreg demers de implicare activӑ a localnicilor în salvarea constucţiilor din sat a atras dupӑ sine, mai ales în rândul membrilor comunității rome, un puternic sentiment de mândrie şi mulţumire de sine. Unii dintre ei se declarӑ patroni şi sunt foarte motivați în activitatea pe care o desfӑşoarӑ, de rezultatele obţinute.

Sper ca în viitorul apropiat sӑ am plӑcerea de a vizita şi alte localitӑţi ca şi Viscri.

Kovács Timea Andrea
Ultimele postari ale lui Kovács Timea Andrea (vezi toate)
Articolul precedentRoșia Montană la pas – O zi la Roșia Montană pentru natură, patrimoniu și activism
Articolul următorDe ce iubim Clujul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.