Orice oraș este un organism complex care crește, se extinde, se contractă, maturează, și renaște. Cu cât poate face lucrurile acestea mai ușor, cu atât va avea un success mai mare. De altfel avem de a face cu un proces de condiționare reciprocă – un oraș de succes va tinde inevitabil să fie mai flexibil și mai adaptabil la schimbare.

Autoritățile locale însă pot să contribuie substanțial la înlesnirea acestor procese de schimbare și reînnoire. Unul din cele mai importante lucruri pe care pot să le facă, este să ușureze tranzacțiile imobiliare, și în special tranzacțiile cu pământ. Dacă tranzacțiile cu locuințe sunt mai ușor de finalizat (cine este interesat de o locuință aparte poate numai să lase o notă în poșta proprietarului), tranzacțiile cu pământ sunt mult mai dificile. O parcelă de pământ nu are neapărat o adresă și o căsuță poștală; proprietarul unei parcele nu poate fi contactat ușor, și de multe ori un cumpărător trebuie să apeleze la serviciile unui agent imobiliar; o parcelă de pământ bună nu poate fi întotdeauna accesată ușor.

Pentru a înlesni tranzacțiile imobiliare cu parcele, autoritățile locale ar trebui să creeze un mecanism care să permită oamenilor accesul la informație. Ar trebui tăiată distanța dintre vânzător și potențial cumpărător. Lucrul acesta se poate face prin plasarea informaților cadastrale on-line. Google Earth oferă de exemplu o platformă relativ pliabilă, care permite nu numai stocarea informaților cadastrale, dar și adăugarea unor informații specifice fiecărei parcele de teren. De exemplu, autoritățile locale pot nota dacă zona a suferit sau nu de poluare, dacă este in litigiu, sau care sunt procedurile pentru a întăbula parcela. La rândul lor, proprietarii de parcele interesați să vindă terenul, pot adăuga informații ce ar putea fi căutate de un potențial cumpărător (de ex. prețul de vânzare). Se crează în felul acesta o platformă virtuală pentru informații imobiliare – ușor de accesat și ușor de adaptat.

O situație aparte o prezintă siturile industriale din zonele urbane. Acestea adesea reprezintă parcele cu plasament foarte atrăgător și pe suprafețe mari (de multe ori aproape de centrul orașului), pe linii de transport în comun, și racordate la infrastructura urbană (apă, canal, electricitate, etc.). De multe ori însă, aceste parcele rămân sub-utilizate (datorită reducerii sau dispariției activității industriale inițiale) și generează o plus-valoare mult mai mică decât ar putea. Mare parte a acestor parcele industriale au fost trecute în proprietate privată după 1989, și nu toți noii proprietari le exploatează la adevăratul lor potențial. Mulți dintre ei nu fac altceva decât să aștepte să-și vindă terenul la un preț bun – și sunt dispuși să aștepte până vor primi o ofertă „convenabilă”. Majoritatea se găsesc în postura de a aștepta mult și bine.

Problema este că terenul pe care îl deține nu este un bun numai al lor – ci reprezintă și un bun al urbei. Un teren fără activitate pe el, e un teren mort pentru oraș – un teren care generează externalități negative (mai multe infracțiuni, o lipsă de activitate economică, o lipsă de oameni pe stradă) . Pentru a introduce aceste terenuri în circuitul imobiliar urban, ar trebui introdusă o taxă fixă pe parcelă. Dacă pe teren există activitate economică, această taxă poate fi dedusă din impozitul general. Dacă nu există activitate, sau dacă există activitate redusă (de ex., un atelier auto pe terenul unei foste uzine), această taxă poate convinge proprietarii să vândă terenurile și să le introducă în circuitul productiv.

Nu toți vor primi asemenea măsuri cu ochi buni, dar dacă sunt bine gândite, ele pot ajuta la creerea unei urbe mai dinamice și mai active.

Cu riscul de a fi redundant şi de a “arunca” acest blog în neant, aş vrea să înşir câteva cuvinte despre design-ul urban bun. Din fericire, majoritatea autorităţilor locale din România recunosc valoare unui oraş frumos în a se menţine în bunele graţii ale populaţiei – oraşele cu primari “gospodari” tind să aibe structuri politice locale mult mai stabile decât la nivel central (municipalităţile au, în mare parte, o culoare politică bine definită). Din nefericire, nu toate autorităţile locale au resursele sau intenţia de a investi în proiecte de dezvoltare şi revitalizare urbană de calitate. De multe ori lucrările sunt făcute de mântuială (de dragul de a fi făcute) şi sunt ghidate de considerente politice.

Clujul face o figură frumoasă prin pornirea unor parteneriate de lungă durată (de ex. cu Planwerk). Două din proiectele care îmi plac cel mai mult sunt pavarea străzilor din zona centrală şi termoizolarea blocurilor din cartiere. Ambele proiecte contribuie substanţial la schimbarea şi îmbunătăţirea imaginii Clujului.

Pavarea străzilor şi transformarea centrului istoric în zonă pietonală pot contribui substanţial la dinamizarea oraşului şi revitalizarea unei zone comerciale care a avut de suferit de pe urma construirii celor două mall-uri – Iulius şi Polus. E o plăcere să umbli pe străzi şi alei pavate cu piatră cubică, şi multe afaceri au apărut ca urmare a traficului pedestru sporit. Sper ca acest trend să continue odată cu pavarea celorlalte străzi din centru.

Termoizolarea blocurilor este un proiect care a avut un dublu succes. Pe de o parte s-a bucurat de o adoptare rapidă în rândul populaţiei şi a asociaţilor de proprietari (odată ce primele proiecte au fost terminate, a crescut foarte mult cererea în domeniu), datorită economiilor la cheltuielile cu căldura. Pe de altă parte a înlesnit înfrumuseţarea cartierelor comuniste, a căror blocuri au fost într-un continuu proces de degradare.

Din cele două efecte, al doilea mi se pare mai important. Numeroase studii arată (vedeţi de exemplu articolului unuia dintre cei mai citaţi urbanişti la ora actuală – Richard Florida: “Beautiful Place: The Role of Perceived Aesthetic Beauty in Community Satisfaction“; sau http://www.cabe.org.uk/files/the-value-of-good-design.pdf) că zonele urbane frumoase contribuie nu numai la bunăstarea psihologică a oamenilor (tuturor ne place să ne plimbăm într-un cartier cu multă verdeaţă şi cu clădiri bine puse la punct), dar şi la productivitatea lor – pe principiul, un oraş cu oameni mai fericiţi este un oraş cu oameni mai productivi. Design-ul urban bun poate să contribuie direct la creşterea economică a urbei.

În momentul de faţă oraşele din România se află într-o competiţie directă (atât internă cât şi internaţională), pentru atragerea unei pături de oameni talentaţi şi creativi. Cele care ştiu să se plieze cel mai bine pe dorinţele şi nevoile oamenilor, sunt cele care vor avea sorţi de izbândă. În acest sens, o carte fantastică despre design-ul urban pentru oameni este recent publicata “Cities for People” a lui Jan Gehl – o carte ce ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toate autorităţile locale.