Tomiţă Militaru este web developer la Arxia, și a studiat informatica la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu. Sibian devenit peste noapte clujean, Tomiţă este în căutare de locuri și oameni noi în orașul veșnic tânăr și scrie pentru Cluj.info experiențele sale.
Cele mai bune lucruri sunt cele care-ți dau peste cap viața, care pică din cer și-ți smulg din mâini frâiele propriei vieți aruncându-le în necunoscut. Cel puțin asta e părerea mea și întotdeauna am încercat să accept orice primesc de la viață. Așa se face că după mai bine de 5 ani petrecuți în Hermannstadt (Sibiu), primesc o invitație la un interviu în Cluj. Și de aici incepe călătoria.
Era 05.30, dimineața plecării. Stiți expresia, cu cățel, cu purcel? Cam așa am plecat și eu din Sibiu, cu un cățel și o pisică în poală și o mașină ticsită cu lucruri strânse din studenție. Pe 2 prieteni i-am făcut pachet și i-am pus pe autobuz, ademeniți de un party de casă nouă în Cluj-Napoca. La o fermă, literalmente, l-am lăsat pe Bloom, ogarul emoționat din poala mea și ne-am văzut de drum.
Dealul Feleacului are un farmec aparte. Drumul împânzit cu atenționări despre pericolele rutiere crează un fel de preludiu în fața unei monstrozități, însă adevărul este că de fiecare dată sunt dezamăgit de lipsa unei coborâri mai dramatice. O singură dată am ajuns în Cluj noaptea și merită. Jocul luminiilor te poartă la imaginea orașelor americane. Cred că e locul unde o să mă aventuriez într-o noapte răcoroasă de vară, să dorm deasupra luminii Clujului și sub stele.
Primul contact cu Clujul e la fel de rece ca oricare alt oraș, înșiruire de saloane auto, moteluri dubioase și nenumărate benzinării. Șiroaie de mașini parcurg nerăbdătoare intersecțiile orașului, însă soferii clujeni nu par a fii printre cei mai răi, aș inclina să spun că sunt chiar amabili, dar ar putea fi o părere prematură.
Din punct de vedere al parcăriilor, Clujul pare mai ordonat. Toate parcăriile sunt numerotate și extrem de mulți locatari au abonamente. Cel puțin în Mănăstur, cartier pe care l-am ales din motive de logistică, micul meu apartament e la 5 minute de noul job. După câteva ture în jurul blocului, parcăm în parcarea Kaulflandului, convenabil de aproape.
Urăsc liftul. Întotdeauna l-am evitat, dar spre norocul / nenorocul meu, când am ajuns, nu e era funcțional, așa că am trecut la urcat 6 etaje cu bagaje și pisică. Rămas fără răsuflare, am mers în balcon de unde puteam admira întregul cartier. Mănăsturul e o adunătură de blocuri comuniste, nesimțit de apropiate. Dar la apus, e plăcut să vezi soarele scufundându-se în blocuri de cărămidă. Blocul în care sunt seamănă foarte mult cu un cămin studențesc, coridoare interminabile cu uși pe fiecare parte. Diferența majoră e liniștea. Nu știu dacă sunt norocos sau e doar obișnuința unui mediu mai zgomotos la Sibiu.
Unul din motive serioase pentru care m-am mutat în Cluj a fost și existența singurei comunități active de utilizatori TYPO3 din Romania. De curând a avut loc și un release party. Release Party sunt întâlniri la care se adună utilizatorii / pasionații de TYPO3, această practică nu e specifică TYPO3, ci se practică în special în rândul comunitățiilor open source. Cu ocazia aceasta, am descoperit Bistro Viena, un local cu specific vienez. Cei care l-au amenajat au arătat cu succes grija pentru detalii, de la veselă până la arhitectura localului. Însă îmi place Bistro Viena pentru că îmi aduce aminte de Cafe Wien din Sibiu, ca și locație și stil. Ambele sunt foarte reușite și în același timp au moduri de abordare de diferite. Oamenii din Bistro mi se par mai prietenoși, pe când în Sibiu se punea accent pe eleganță și o oarecare distanță între client și chelner. După singura vizită, pot recomanda cu căldură berea Franziskaner și ștrudelul cu brânză și cremă de vanilie.
Din fericire am și câțiva prieteni în Cluj care mă ajută să mă acomodez. Mai întâi cu mâncarea. Sunt lacto-ovo-vegetarian și evit pe cât posibil salatele de crudități. Așa am descoperit restaurantul Culina Nostra, o bucătărie ardelenească veritabilă cu mâncare ca la mama acasă, însă cu un plus de câteva specialități fără carne. Lucrurile mărunte precum salata de vinete făcută în bucătăria lor și servită pe un dog cu câteva felii de pâine e de apreciat. De apreciat sunt și lucrurile moca care le primești pe neașteptate precum gogoșile gustoase de casă. Cum sunt un mare băutor de ceaiuri, nu am putut să nu remarc ceaiul verde japonez cu codițe de cireșe.
Mâncarea și băutură nu diferă cu mult față de cea pe care o găseam în Sibiu, excepție o fac influențele bucătăriei maghiare în cam toate meniurile, iar asta e un plus! Încă de când vizitam Clujul nu aveam cum să observ numărul mare de maghiari, iar de când m-am mutat în Cluj încep să cred că ar fi o idee bună să învăț lucrurile de bază din limba maghiară, pentru că oriunde te întorci, se vorbește în maghiară. Chiar dacă Sibiul are un renume de oraș cu influențe puternice germane, nu le simți atât de puternic în rutina zilnică precum le simți pe cele maghiare în Cluj. Specialitățile ungurești nu-mi sunt cunoscute, așa că o să am ocazia să le descopăr zi de zi.
Deocamdată am zgâriat puțin suprafața Clujului, dar în timp o să-l descos și o să-l să întorc pe toate fețele, cu bune și rele pe toată perioada tranziției mele de la Sibian la Clujean.
Foto: anuntrapid.info