Creșterea economică în Europa de Est
Creşterea economică este la bază rezultatul a doi factori complementari: creşterea populaţiei (mai mulţi oameni care consumă mai mult) şi creşterea productivităţii (produse şi servicii îmbunătățite şi/sau noi). Creşterea productivităţii (de ex. recolte mai mari de pe aceleaşi parcele de pământ) a înlesnit creşterea populaţiei, şi, la rândul ei, creşterea populaţiei a permis creşterea productivităţii (în special prin apariţia unor produse și servicii mai diverse şi mai specializate, adresate unui set de nevoi şi dorinţe tot mai mari).
O economie, indiferent de cât de dezvoltată ar fi ea, nu poate susţine creştere economică pe termen lung, fără a avea o populaţie în creştere, şi fără a avea o creştere a productivităţii. Economiile Europei de Est au avut in mare parte populaţii în scădere după 1989. Creşterea economică înregistrată în aceste ţări de datorează în primul rând creşterii productivităţii – ca urmare a deschiderii pieţelor Europei de Vest, productivitatea individuală a crescut constant (vezi figura de mai jos).
Evoluţia PIB-ului pe cap de locuitor în ţări din Europa de Est (Sursa: Banca Mondială)
Cu cât o ţară a fost mai aproape de pieţele mari din Vest, cu atât au avut un start mai bun în 1989, şi cu atât i-a fost mai bună performanţa economic în anii de tranziţie. Altfel spus, cehii nu sunt mai oacheşi decât românii – au avut numai norocul să fie mai aproape de nemţi.
Vestea bună este că toate țările din Europa de Est pot continua să susţină creştere economica ca urmare a unui plus de productivitate (cel puţin până îi prindem din urmă pe vestici). Vestea proastă este că pe termen lung, nu putem susţine această creştere, fără o creştere a populaţiei. Cine are curiozitatea să studieze datele publicate de Angus Maddison, va vedea că cea mai mare parte a creşterii economice globale se datorează creşterii populaţiei. Din 1 AD până astăzi, economia globala a crescut de aproximativ 360 de ori. Productivitatea globala, pe de altă parte, a crescut numai de 14 ori.
Datorită scăderii populaţiei, creşterea productivităţii in Europa de Est a fost mult mai pronunţată. Pe de o parte, acest lucru se datorează aritmeticii simple – PIB-ul se împarte la un număr mai mic de oameni. Pe de altă parte, creşterea productivităţii reflecta şi noi realităţi socio-economice – oamenii sunt mult mai educaţi şi mai atenţi atunci când pornesc o familie, şi formarea şcolară şi profesională a copiilor (în număr tot mai mic) este mult mai atent pusă la cale.
Între 1998 şi 2008, ţările din Europa de Est constituie blocul economic cu cea mai mare creştere a productivităţii la nivel global. Acestea sunt însă şi ţările care au avut cel mai mult de suferit de pe urma crizei recente – adică, au avut cea mai mare scădere economică în 2009. Cu o piaţă endogenă în scădere, şi cu pieţe externe profund afectate (exporturile românilor la nemţi au mers prost, cu excepţia Daciei, pentru că exporturile nemţilor în America au mers prost), producătorii din țările Est Europene s-au văzut nevoiţi să îşi reducă turaţia.
Creșterea economică în Cluj
Pentru o economie ca cea a Clujului, implicațiile sunt profunde. Cum populaţia oraşului stagnează (după ce câţiva ani buni a fost în scădere), singurul mod în care creşterea economică pe termen scurt și mediu poate fi asigurată, este prin creşterea productivităţii – adică aceiaşi oameni produc mai mult şi pentru pieţe mai largi şi bogate.
Diferiţi împătimiţi ai economiei din România deplâng scăderea producţiei industriale (“Domne’, nu se mai produce nimic în tara asta”, “au falimentat ăştia toată industria noastră”) şi declară sus şi tare că viitorul economic al României stă în agricultură şi turism. Acuma, nu sunt nici eu mare specialist, dar, de bine de rău, cunosc o serie de principii economice destul de bine, pentru a şti dacă o strategie macro-economică e solidă sau dubioasă. Multe din aceste principii sunt destul de bine cunoscute în lumea economică şi un studiu sumar al lor (de ex. o scurtă trecere în revistă pe Wikipedia) ar putea clarifica o grămadă de neînţelegeri.
Robert Sollow a câştigat premiul Nobel pentru economie, arătând că progresul tehnologic stă la baza creşterii economice sustenabile. Progresul tehnologic însă întreţine creşterea economic mai uşor în unele sectoare decât în altele. Un iPod, de exemplu, are o piaţă potenţial globală. Un kilogram de grâu, pe de altă parte, îşi găseşte o piaţă numai acolo unde este o carenţă de grâu. Şi cum mai toate ţările încearcă să îşi asigure independenţa în domeniul agricol (adică să producă destulă mâncare pentru toată populaţia), pieţele de export pe produse agricole vor putea rar să fie la fel de mari ca pieţele pentru produsele cu conţinut tehnologic înalt şi specializat.
Mai mult, în sectorul agricol (precum şi în turism), există o limită a plusurilor care pot fi obţinute printr-o creştere a productivităţii. Cu un tractor, un fermier poate termina lucrul la pământ mult mai repede. Două tractoare nu o să-l ajute foarte mult dacă nu mai angajează o persoană în plus … ba mai mult, va trebui să plătească pentru întreţinerea celui de-al doilea tractor. Acelaşi raţionament poate fi aplicat şi în multe domenii industriale (în special cele cu un process tehnologic rudimentar – de ex. prelucrare metalului) şi în domeniul extracţiei şi prelucrării resurselor.
La nivelul Clujului, accentul ar trebui să fie pus pe acele activităţi care pot genera cea mai mare creştere a productivităţii şi nu ar trebui deplânse dispariţia unor industrii locale. Acest fenomen de „creare distructivă” (descris de Schumpeter) în care apariţia unei industrii (de ex. DVD-urile si CD-urile) duce la dispariţia altor industrii (de ex. casetele video şi casetele audio) este normal şi defineşte orice economie care s-a dezvoltat organic. Schimbările, de orice natură, sunt dureroase, dar de multe ori sunt şi absolut necesare. O economie care nu se schimbă e sortită “stagnării”. Oricât ar fi de dificil de acceptat, dacă un individ este mai productiv lucrând pentru Nokia decât pentru CUG, atunci ar trebui să lucreze pentru Nokia.
Avantajul enorm al Clujului sunt numărul mare şi divers de universităţi şi studenţi pe care îi găzduieşte. Progresul tehnologic este un produs direct al capitalului uman (vezi articolul genial a lui Paul Romer – “Endogenous Technological Change’”), şi creşterea unei urbe este strâns legată de pătura de oameni educaţi aflaţi acolo. Evident, o populaţie educată nu este de ajuns pentru a avea creştere economică (contează mult capitalul necesar pentru a stimula şi încuraja creativitatea oamenilor calificaţi, şi contează mult proximitatea faţă de pieţe mari şi bogate), dar este un factor vital în a asigura supravieţuirea unui sistem economic în faţa fluctuaţiilor socio-economice şi politice, locale şi globale. Oamenii bine pregătiţi academic şi profesional sunt oameni care se adaptează mai uşor la schimbare. Iar schimbarea este absolut necesară pentru creşterea economică (chiar şi dacă ne gândim numai la schimbare ca urmare a progresului tehnologic – de ex. folosirea calculatorului şi a internetului în aproape tot ce facem în ziua de azi).
Viitorul Clujului e strâns legat de modul cum va şti să gestioneze valoarea generată în universităţile de aici. Cu cât vor exista mai multe oportunităţi profesionale pentru oameni calificaţi, cu atât vor sta mai mulţi în oraş. Cu cât calitatea vieţii va creşte mai mult (un mediu boem care să ofere numeroase posibilităţi de exprimare individual), cu atât va atrage oraşul mai mulţi oameni creativi din ţară şi din afara ţării. Aşa cum indică Richar Florida, oraşele din toată lumea se vor lupta în curând pentru cei mai creativi oameni, aşa cum cluburile de fotbal se bat pentru cei mai buni fotbalişti.
Clujul ar trebui sa pornească această luptă cât mai repede. Chiar dacă resursele lipsesc, ar trebui creat un mediu (cel puţin la nivel administrativ), în care oamenii se pot mişca uşor şi fără probleme. Inovaţia şi creativitatea pot fi încurajate local prin intermediul unor proiecte publice bine ţintite (de ex. Silicon Valley nu ar fi avut succesul de care se bucură acuma fără contractele generoase primite de firmele de acolo de la Armata Americană) şi formarea pieţelor locale poate fi facilitată prin eliminarea barierelor dintre vânzători şi cumpărători (de ex. prin oferirea informaţilor cadastrale online, tuturor celor care sunt interesaţi).
Servicii Cluj
Catalogul producătorilor clujeni.
- Despre frumusețe, clădiri și oameni - 3 februarie 2015
- România Noastră. De ce trăim unele din cele mai bune momente ale ţării şi cum putem profita de ele - 11 august 2014
- Blestemul resurselor în Rusia și Norvegia - 4 mai 2014
Ioana, spui bine ce spui, si e adevarat ca avem un exod mare de oameni in domenii cheie. De exemplu, eu consider ca arta si medicina au un potential economic fantastic. Din ce in ce mai mult, economiile vestice trec de la un model economic analitic si ingineresc (genul de model care poate fi usor replicat in economii emergente ca India si China), la un model bazat pe creativitate si ingenuozitate (iPod-ul a devenit cel mai cautat MP3 player, in ciuda concurentei acerbe, datorita design-ului ergonomic si a unei campanii de marketing foarte ingenioase). O carte ce detaliaza aceasta tranzitie (intr-un mod foarte abordabil), este “A Whole New Mind” a lui Daniel Pink.
Pe de alta parte, nu ar trebui sa deplangem faptul ca ne pleaca cele mai destepte minti in strainatate. Daca isi pot atinge adevaratul potential numai in afara granitelor, ei trebuie incurajati sa faca ce e mai bine pentru ei, si in cele din urma, ce e mai bine pentru tara. Romania are mai mult de profitat de pe urma unor oameni care lucreaza la turatie maxima in afara granitelor, decat daca ar lucra la turatie redusa acasa. Tari ca Italia si Irlanda au cunoscut un exod fantastic in prima jumatate a secolului XX – plecau oamenii oe capete in afara, mai ales in SUA. Pe atunci, ambele tari erau considerate sarace. In timp insa cei care au plecat au inceput sa trimita bani acasa, si multi s-au intors sa cladeasca ceva. Acuma Irlanda are una din cele mai dezvoltate economii din Europa.
Ce conteaza cel mai mult pentru cetatenii unei tari este dreptul de a cauta fericirea oriunde au sansa. Din fericire pentru romani, suntem parte al unui bloc economico-politic care ne permite o libertate de miscare mult mai mare decat acum un deceniu. Daca o persoana este mai fericita, sau mai realizata, practicand medicina in Franata, ea ar trebui incurajata sa faca lucru asta. Pe de alta parte, Romania are o patura de oameni foarte calificati, dar multi au experienta putina. “Perindarile” prin strainatate pot ajuta la umplerea acestui vacuum de experienta – indiferent ca este vorba de tehnici de constructie mai bune, sau experienta manageriala in conducerea unei afaceri.
Multi romani sunt revoltati ca guvernul nu le ofera oportunitati de munca. Adevarul este ca guvernul nu poate cladi o economie din nimic. Suntem la un anumit nivel de dezvoltare, si nu putem sa ne transformam peste noapte in Germania. O economie sanatoasa se cladeste in timp si cu rabdare.
Foarte bine scris acest articol !! Ai pus punctul pe “i”, sau pe rană 🙂
Dacă vorbim de anii 2006 si 2007, e clar că venirea giganţilor ” Emerson” si “NOKIA” la Cluj, a fost strans legată si de prezenţa in Cluj-Napoca a numerosilor ingineri (de la UTCN), tineri specialisti in domeniul TEHNIC si in infrastructură, in domeniile de testare şi dezvoltare de programe informatice, in automatizări, sau ingineri pe proiectare mecanică. Edilii oraşului chiar spuneau, la vremea respectivă, ca astfel se “rescria istoria economică a Clujului”, in conditiile in care s-a trecut de la industria grea, la cea modernă bazata pe tehnologii avansate.
Cum rămane insă, cu miile de absolventi din celelalte universităti clujene? Ce OPORTUNITĂTI au ei in prezent? dar in viitor? Ma refer la absolventi ai UBB, sau Universitatea de Medicina si Farmacie (UMF), ori Univ. de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV), la UAD – Univ. de Arta si Design, si multe altele. Se ştie deja ca medicii români pleacă in valuri, în străinătate (spre Franta, UK) si că cei mai mulţi clujeni care pleacă sunt medici rezidenţi. Intamplător mă interesează medicina …
Intr-un articol din Cotidianul “Le Monde”, vezi arhiva pe http://www.lemonde.fr, publicat in febr. 2009 (de Mirel B.) se vorbeste de un EXOD al medicilor nostri spre Vest. In 2008, peste 10.000 mii de medici romani au solicitat de la Min. Sănătăţii Certificate de Conformitate pentru recunoasterea diplomelor lor in UE. Si ca să inchei pe un ton comic, mă rog, mai degraba tragic-comic, citez din ziarul Gandul: “Dacă această tendinţă persistă, spitalele romaneşti vor fi pline de şamani şi de vrăjitoare”. :)) Vezi in: http://www.gandul.info/news/40-000-pretul-platit-de-comunele-din-franta-pentru-un-medic-roman-3899235