Cluj 500K. Clujul, metropolă europeană cu 500.000 de locuitori în 2030.

    Publicat de , vineri, 14 iulie 2017, Lasă un răspuns, 2.868 vizualizări
    Clujul, metropolă europeană cu 500.000 de locuitori în 2030.

    Clujul, metropolă europeană cu 500.000 de locuitori în 2030.

    Clujul crește și crește rapid!

    Presa locală și națională au vuit la publicarea unui sondaj recent  și demn de încredere care spune că 15% dintre români s-ar muta la Cluj, dacă ar putea, procent chiar mai ridicat decât al celor care ar opta pentru București. Este o evidență confirmată de tot mai multe studii de specialitate și vizibilă cu ușurință pentru cineva care a vizitat orașul cu 10 sau chiar 5 ani în urmă. Și e bine că orașul crește, chiar dacă asta afectează zona de confort psihologic a unora dintre locuitorii lui.

    Sigur că ne putem plânge și preocupa, pe bună dreptate, de traficul tot mai intens, de zgomot, de aglomerație, de prețurile apartamentelor, de haosul urbanistic din multe zone sau de notele de plată ale restaurantelor cu pretenții. Dar acesta e prețul pe care îl plătesc toți cei care aleg să trăiască într-un oraș mare și dinamic, beneficiind și de numeroasele lui avantaje, de la salariile mai mari, până la oferta culturală, de servicii de sănătate sau educaționale. Totul are pe lumea asta un preț, chiar și locul în care alegem să trăim! E momentul să conștientizăm că orașul migrează treptat de la un târg provincial la o metropolă cosmopolită, tot mai asemănătoare cu cele din vest.

    Da, trăim o transformare istorică și este una în bine, pentru că România va crește atunci când va avea o rețea puternică de metropole secundare, cum au toate țările dezvoltate, precum Germania (München), Franța (Lyon), Marea Britanie (Manchester), Italia (Milano), Spania (Barcelona), Grecia (Salonic) – ca să dau doar câteva exemple. Cu siguranță ați auzit de aceste orașe, probabil că pe unele le-ați și vizitat și v-au plăcut. Ei bine, aflați că și Clujul poate să aibă destinul lor, dar asta depinde și de administrația locală, de societatea civilă, de mediul privat și de fiecare cetățean în parte, pentru că, până la urmă, nu poți avea orașe dinamice locuite de oameni care nu sunt ei înșiși deschiși la dezvoltare personală.

    Clujul are acum șansa unică de a fi în pole-position pentru a deveni a doua metropolă a României

    Stadionul si Sala Polivalenta din Cluj

    Stadionul si Sala Polivalenta din Cluj. Sursa: Transylvania Cam

    Clujul își merită pe deplin statutul de a doua metropolă a României, mai ales prin eforturile societății civile și mediului de afaceri local, pe care administrația locală a știut să-i lase să caute soluții și să acționeze, o soluție de ”criză” românească care merită copiată de cât mai multe orașe. Totuși, e și o poziție râvnită de mulți, mai ales de Timișoara și Iași, ambele cu multiple avantaje competitive, pe care nu le menționez acum. Spun doar că e o competiție cu 20 de mil. de învingători. Atâta timp cât aceste orașe se „bat”, România va crește!!! Totuși, din rațiuni de atașament emoțional și de cunoaștere mai bună a contextului local, mă voi opri la foaia de parcurs a Clujului.

    Cluj 500K. Clujul cu 500.000 de locuitori în 2030

    Cluj500K, Clujul cu 500.000 de locuitori în 2030, o țintă atât dezirabilă, cât și posibilă.

    Cluj500K, Clujul cu 500.000 de locuitori în 2030, o țintă atât dezirabilă, cât și posibilă.

    Ceea ce propun eu este un proiect numit ”Cluj 500K”, adică Clujul cu 500.000 de locuitori în 2030, o țintă atât dezirabilă, cât și posibilă. Nu, nu îmi doresc o creștere doar în cantitate, ci mai ales în calitate, dar oamenilor le plac obiectivele cuantificabile. În plus, această cifră poate stârni mândria locală și este, să zicem, un prag de populație de la care putem vorbi de o metropolă europeană, în adevăratul sens al cuvântului.

    Clujul avea, la ultimul recensământ (2011), cam 325.000 de locuitori, la care se adăugau încă vreo 90.000 de persoane pe o rază de circa 20 km în jurul său. Așadar, o zonă metropolitană de circa 420.000 de locuitori. Eh, și aici apare buba. Lipsa unei politici naționale de dezvoltare urbană, vitală pentru dezvoltarea României, în viziunea mea, a făcut ca aceste zone metropolitane să fie o struțo-cămila semi-funcțională. Nu sunt unități administrativ-teritoriale propriu-zise, ci asocieri voluntare, lipsite de resurse proprii, care supraviețuiesc mai mult din inerție în majoritatea zonelor din țară, în speranța accesării unor fonduri europene, care nici acelea nu prea mai vin. În așteptarea unui statut legal și a unui sprijin guvernamental pentru acestea, care tot întârzie, se descurcă cum pot, în spirit autohton, cu diferite artificii.

    La Cluj au reușit o mare performanță, aceea de a pune bazele unui sistem de transport metropolitan, mult așteptat de cei peste 50.000 de navetiști care au ales să se stabilească prin jurul orașului. Însă alte orașe nu au fost la fel de norocoase, viitorul multor astfel de asocieri fiind pus sub semnul întrebării (vezi Polul de Creștere Ploiești), din lipsa unor proiecte concrete de viitor care să le justifice, cel puțin în viziunea actorilor politici, existența.

    Floreștiul, ca și Apahida sau Baciu, sunt cartiere ale Clujului

    O administrație rurală cu o mână de angajați, oricât de performantă ar fi, nu poate face unei populații cu un ritm de creștere de peste 10% pe an.

    O administrație rurală cu o mână de angajați, oricât de performantă ar fi, nu poate face unei populații cu un ritm de creștere de peste 10% pe an. Sursa foto: Actual de Cluj

    Totuși, Clujul, clujenii, administrația orașului, ”intelighenția” locală nu mai pot face abstracție de faptul că orașul face pui și că puii aceștia tot cresc!

    Doar în Florești s-au mutat în ultimii 15 ani peste 20.000 de clujeni (sic!), transformând-o în cea mai mare comună din țară (de la cei numai 7.000 de locuitori din 1990), la care se adaugă alte câteva mii în Baciu, Apahida, iar mai nou în Chinteni, Feleacu, Jucu sau Ciurila. Aceștia lucrează, în proporție de aproape 80%, în municipiu și varsă masiv taxe și impozite la bugetul local. Însă, seara, petrec două ore pe drumul de la job către casă, pe cel mai aglomerat drum din România (peste 74.000 de vehicule/zi, mai multe decât pe DN 1 între București și Otopeni), pentru a ajunge într-o comună precum Floreștiul, cu un buget anual de circa 20 mil. Euro, care a fost nevoită să se împrumute pe o lungă perioadă de timp pentru a face o stradă de legătura de câțiva km, cu o bandă pe sens, către oraș. Ce să mai vorbim despre ”capitularea” administrației în faza avalanșei de autorizații de construcție, cereri de modernizare a străzilor, extindere a utilităților de bază, de amenajare a spațiilor verzi etc.

    Efectiv, o administrație rurală cu o mână de angajați (vreo 50 de funcționari, fără poliția locală), oricât de performantă ar fi, nu poate face unei populații cu un ritm de creștere de peste 10% pe an. Nu a fost pregătită de acest val de noi locuitori și nu poate fi lăsată de izbeliște de către administrația Clujului doar pentru că le separă administrativ un pârâu și o pădure.

    Așadar, Floreștiul, ca și Apahida sau Baciu, sunt cartiere ale Clujului, iar administrația orașului este datoare (moral) cetățenilor din aceste localități, pentru că sunt tot clujeni, indiferent de ce scrie pe buletinul lor. O știm cu toții, așa ne și raportăm la ele, în calitate de cetățeni, însă nu sunt văzute asa și de lege. E cumva de râsul-plânsul să te referi la Florești ca la o comună, când cel mai mic oraș din România are 1.500 de locuitori (Băile Tușnad). Curat murdar!

    Contopirea administrativă a municipiului Cluj-Napoca cu comunele Florești, Apahida și Baciu

    Contopirea administrativă a municipiului Cluj-Napoca cu comunele Florești, Apahida și Baciu.

    Contopirea administrativă a municipiului Cluj-Napoca cu comunele Florești, Apahida și Baciu.

    Ce propun concret pentru viitorul acestui oraș, pentru atingerea țintei de 500.000 de locuitori și ca temă de dezbatere pentru societatea civilă locală și pentru viitoarele alegeri (2020) este repararea acestei situații incompatibile cu o metropolă europeană. Cum? Dând dovadă că suntem, așa cum ne place să credem, din nou altfel: pregătind minuțios un program de contopire administrativă a municipiului Cluj-Napoca cu comunele Florești, Apahida și Baciu, într-o primă etapă. Evident, e un proiect foarte ambițios, în care orgoliile, interesele politicile și temerile celor implicați vor reprezenta cel mai mare obstacol. Spun că totul ține de consens și voință pentru că există cadrul legal, un referendum pe această temă fiind organizat foarte recent (2016) în cazul proiectului de contopire a municipiului Oradea cu comuna Sânmartin (unde sunt Băile Felix). Din păcate nu a întrunit ”la mustață” cvorumul necesar la acel moment, deși ponderea covârșitoare a cetățenilor a răspuns DA, dovadă că a fost un proiect corespunzător pregătit. Încă o dovadă ca avem foarte multe de învățat de la Oradea!

    Vă veți întreba: merită efortul de a uni administrativ Clujul cu comunele din jurul lui, mai ales că e un demers dificil și că există deja o zonă metropolitană? Răspunsul meu e categoric DA! Fără implicarea Clujului, cu resursele sale, aceste ”comune” vor deveni adevărate ghetouri și o spun cu toată responsabilitatea. Deja Floreștiul e denumit așa în unele studii sau articole de presă. Pragmatic vorbind, apropo și de denumirea programului, această contopire ar însemna un oraș cu o populație cu domiciliul (buletinul) de 378.000 de persoane (la 1 ianuarie 2017, conform datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică), cu un ritm mediu anual de creștere de circa 4.000-5.000 de persoane/an, în ultimul interval. Până în 2030 vom fi, așadar, cel puțin 430.000 de cetățeni cu buletinul, plus vreo 70.000 de studenți și persoane cu flotant (reședință), deci un total de 500.000!

    Beneficiile unei contopiri administrative

    O contopire administrativă aduce multiple beneficii, din care enumăr acum doar câteva:

    1. Pentru Cluj: o rezervă încă importantă de terenuri pentru proiecte publice și investiții private, precum și posibilitatea de a concepe proiecte integrate în domenii precum mobilitatea durabilă (de ex. linia de tramvai către Florești, propusă în Planul de Mobilitate, sau chiar controversatul metrou/monorail, proiecte pe care Primăria Florești nu le poate co-finanța), spațiile verzi și de agrement (de ex. zona Muzeul Apei sau Pădurea Hoia-Baciu, divizate administrativ între mai multe Baciu, Florești și Cluj), venituri suplimentare la bugetul local de la cei peste 50.000 de locuitori și de la agenții economici tot mai numeroși din aceste 3 comune etc.;
    2. Pentru cele trei ”comune” sau cartiere-dormitor (denumire pe care o consider mai adecvată): accesul la bugetul mult mai consistent de investiții gestionat de municipalitate clujeană pentru utilități, școli, centre culturale, spații verzi, locuri de joacă, uniformizarea reglementărilor urbanistice și capacitatea mai bună de aplicare a acestora, dar și accesul la servicii publice de calitatea celor livrate în oraș (mă refer aici, de exemplu, la cele de salubritate, una dintre cele mai stringente probleme ale floreștenilor).

    Evident, vor exista și dezavantaje, ca în orice ”căsătorie”: pe de o parte, Primăria Cluj-Napoca va trebui să gestioneze, mai ales din perspectiva nevoilor de investiții, un teritoriu mai mare și rămas în urmă (dacă ne gândim doar la drumuri și utilități) față de suprafața administrativă actuală a orașului. Totuși, pentru un oraș cu un grad mic de îndatorare, care are potențialul de a cheltui mai mult cu investițiile, nu este o sarcină imposibil de asumat. Pentru locuitorii din cele 3 comune, această schimbare de buletin ar însemna, probabil, taxe și impozite locale ceva mai mari. Însă să nu uităm că impozitul pentru un apartament de bloc într-o zonă bună din municipiu este de vreo 3 lei/mp/an. Pe de altă parte, respectivele comunități nu vor mai putea accesa fonduri europene prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, o pierdere de, să zicem 15-20 mil. Euro per ciclu de finanțare, într-o ipoteză optimistă. Această pierdere va fi însă recuperată, în mare parte, din alocările pentru dezvoltare urbană prin POR, care s-au făcut în exercițiul în curs, ca și în perioada 2007-2013, funcție de populație, motiv pentru care Iașiul (unde peste 20.000 de basarabeni și-au stabilit, fictiv, domiciliul în ultimii 5 ani) a primit cu vreo 15 mil. Euro mai mult decât Clujul. Personalul din cele trei primării ar putea fi preluat parțial, evident exceptând demnitarii (sic!), de primării de cartier, așa cum există deja în mai multe zone ale municipiului. Așadar, totul se reduce, după cum spuneam, nu atât la bani și legi, cât la voința politică (locală, de această dată, guvernul nu prea își poate băga nasul decisiv în acest proces), dar și la interesul și consensul societății civile, fără de care un potențial referendum relativ costisitor ar putea fi un eșec (deși o soluție optimă ar fi organizarea lui simultan cu alegerile locale din 2020, care i-ar spori șansele de succes și ar minimiza costurile). Iar asta probabil ar îngropa iarăși subiectul pentru mulți ani.

    Așadar, îmi închei pledoaria cu speranța că aceasta va trezi acea parte aceea constructivă din mândria și patriotismul local care ne-au făcut celebrii peste tot în țară și că vom fi ”uniți în trăiri și simțiri” pentru un scop nobil: Clujul – metropolă europeană cu 500.000 de locuitori în 2030!

    Marius Cristea

    A absolvit studii economice și în domeniul dezvoltării regionale durabile la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor a Universității “Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, iar din 2013 este doctor în Geografie, urmând un stagiu de cercetare la Academia de Științe a Austriei din Viena. De asemenea, dispune de certificări ca manager de proiect, formator, expert în comunicare și în absorbția fondurilor nerambursabile.

    A activat pentru peste 5 ani în cadrul Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Vest, unde a derulat activități în domeniul planificării strategice, dar și al inovării, dezvoltării sectorului IMM etc.

    De asemenea, colaborează cu Banca Mondială, în calitate de expert pe termen scurt, în cadrul unor proiecte de asistență tehnică pentru pregătirea perioadei de programare 2014-2020, dar și cu firme de consultanță și ONG-uri locale pentru elaborarea de strategii de dezvoltare locală și regională, planuri de mobilitate, asistență tehnică pentru ministere în sfera dezvoltării urbane.

    Scrie un comentariu